august 26, 2025

Ruptura tendonului lui Ahile – cauze, simptome și recuperare

Tendonul lui Ahile este cel mai voluminos tendon din corpul uman, având o lungime de aproximativ 5–6 cm, o lățime de 1,2–1,5 cm și o grosime de circa 0,5 cm. Acesta joacă un rol esențial în statica bipodală și unipodală, precum și în activități precum mersul, alergarea, săriturile sau pedalarea. Cea mai importantă mișcare realizată de acest tendon este flexia plantară.

𝐂𝐚𝐮𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐫𝐮𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐧𝐝𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐡𝐢𝐥𝐞
Ruptura tendonului ahilian poate fi:
➡️Indirectă, printr-o contracție musculară puternică asociată cu o rezistență anormală, de exemplu: cădere pe vârfuri, mișcări bruște sau startul în probele de atletism.
➡️ Directă, ca urmare a unui traumatism.

Există și factori predispozanți, cum ar fi starea morfopatologică a tendonului. Manifestările clinice includ: durere bruscă și intensă, un cracment audibil, tumefacție locală, hematom în paratendon, edem moderat, retracția tricepsului sural și imposibilitatea efectuării flexiei plantare, evaluabilă prin testul Thompson.

𝐓𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐫𝐮𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐧𝐝𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐡𝐢𝐥𝐢𝐚𝐧
Ruptura poate fi tratată chirurgical sau ortopedic, în funcție de gradul leziunii:
➡️ Tratament conservator: imobilizarea gleznei cu aparat gipsat sau cizmă ortopedică.
➡️ Tratament chirurgical: tehnica selectată depinde de experiența chirurgului și poate include: Krackow, Lindholm, Lynn, Teuffer, Abraham sau Bosworth.

𝐑𝐞𝐜𝐮𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆
Recuperarea după tenorafia tendonului ahilian este esențială pentru reinserția socio-profesională a pacientului. Imobilizarea prelungită poate duce la hipotonie, atrofie musculară și afectarea mobilității articulare.

Specialiștii din cadrul clinicii Kinesis cunosc tehnicile kinetice necesare recuperării funcționale, unele dintre acestea referindu-se la utilizarea tehnicilor manuale, mobilizărilor pasive, masajului terapeutic, terapiei TECAR sau tehnicilor de electrostimulare musculară.

Protocolul terapeutic este etapizat și adaptat fiecărui pacient, respectând tehnica chirurgicală și indicațiile ortopedului. Deși durata este de aproximativ 6 luni, diversitatea metodelor kinetice permite pacienților să observe îmbunătățiri treptat, să-și recapete mobilitatea și să reia activitățile sportive și profesionale în siguranță, minimizând riscul de recidivă.